Facultatea de Litere, Istorie si Teologie

Facultatea de Litere, Istorie si Teologie este una din facultatile fondatoare ale Universitatii de Vest din Timisoara. Înfiintata în cadrul Institutului Pedagogic cu numele de Facultatea de Filologie, în anul 1956, un an de oarecare deschidere politica, aceasta a beneficiat de prezenta unor nume importante în cultura româna. Atmosfera de intelectualitate autentica s-a datorat unor profesori precum Gheorghe Ivanescu, lingvist cu o cultura enciclopedica, autor al unei monumentale Istorii a limbii române, Eugen Todoran, fost asistent al lui Lucian Blaga si, alaturi de Deliu Petroiu, membru al Cercului literar de la Sibiu, Gheorghe Tohaneanu, apropiat al lui Alexandru Graur si Tudor Vianu, erudit latinist, Stefan Munteanu, lingvist si multi altii.

Facultatea a functionat fara întrerupere din 1956 pâna în prezent. Înfiintata într-un moment în care personalitati culturale considerate indezirabile în perioada stalinista s-au putut întoarce la catedra si în care era încurajat studiul disciplinelor umaniste, Facultatea a debutat cu un colectiv de Limba si literatura româna, coordonat, prin delegatie, de profesorul Victor Iancu. Doi ani mai târziu, în 1958, prin sosirea unor noi cadre didactice, Catedra de limba româna, în coordonarea profesorului Tohaneanu, s-a desprins din cea de Limba si literatura. Colectivul de Literatura a ajuns sa cuprinda, mai târziu, Literatura universala, Teoria literaturii si Folclorul. Desi în anul 1956 s-a înfiintat si Catedra de limba si literatura engleza, aceasta a avut o existenta de scurta durata: un an mai târziu programul a fost întrerupt, iar studentii au fost transferati la Universitatea din Cluj. Peste opt ani, o sectie de Limba engleza începe sa functioneze în cadrul Catedrei de limba germana, cu sprijinul profesorului Mihail Bogdan de la Cluj, care asigura o parte din cursurile pentru studenti, facând naveta între Ardeal si Banat. Datorita contextului etnic si cultural specific Banatului, unde, în anii 1950, locuia înca o importanta comunitate germana, filologia timisoreana a inclus de la bun început un program de Limba si literatura germana.

Acesta a intrat într-un con de umbra dupa 1980, când candidatii de etnie germana au devenit tot mai putini în urma emigrarilor, iar cei ramasi erau priviti cu reticenta de catre autoritati. Sectia de Limba rusa a luat fiinta la un an dupa aparitia Facultatii de Filologie, în 1957, alaturi de cea de Limba si literatura sârba – un deziderat al comunitatii locale, desfiintata însa cu doar o luna mai târziu, când studentii au fost transferati la Universitatea din Bucuresti. În anul 1966 a luat fiinta Catedra de limbi romanice, când de la Cluj a sosit prin transfer profesorul Eugen Tanase, întemeietorul programului timisorean de Limba franceza. Francezei i s-au alaturat, mai târziu, italiana si spaniola, consolidând Catedra de limbi romanice. Tot în anul 1966 se deschide la Timisoara, în urma acordurilor culturale dintre România si Franta, lectoratul francez, prima institutie de acest tip din vestul tarii, care functioneaza de atunci fara întrerupere. Programul de Limba latina este o specializare de data recenta, Sectia de filologie clasica (unde initial s-au studiat limbile latina si greaca, iar ulterior doar latina) fiind înfiintata dupa 1989.

 

De-a lungul timpului, Facultatea de Litere a gazduit numeroase programe si specializari de profil umanist. Acest aspect a fost partial reflectat de numele pe care l-a avut Facultatea de-a lungul timpului, de la Facultatea de Filologie (1956-1974 si 1979-1990), Facultatea de Filologie-Istorie (1974-1979), Facultatea de Litere, Filosofie si Istorie (1990-2004), pâna la Facultatea de Litere, Istorie si Teologie în prezent. Dintre numeroasele specializari de parcurs, doua programe „nefilologice” au ramas pâna astazi în structura Facultatii, asa cum semnaleaza si titulatura oficiala. Este vorba despre programul de Istorie, înfiintat în anii ’70 ai secolului trecut, apoi reînfiintat în 1990. Programul a functionat un timp în varianta dublei specializari (Istorie-Geografie, apoi Istorie – o limba moderna), iar acum este monospecializare. De asemenea, exista si programul de Teologie ortodoxa, înfiintat în 1993, cu mono- si dubla specializare (Teologie pastorala si Teologie didactica – o limba moderna). Cea mai tânara specializare este cea de Studii culturale, un program înfiintat în anul 2009. Programele filologice au avut de la bun început un specific aparte, ele functionând, cu exceptia perioadei de maxima austeritate de la sfârsitul anilor 1980, ca duble specializari (Limba si literatura). Lor li s-a alaturat, în anul 2005, Programul de limbi moderne aplicate.

 

În 1956, unui grup de aproximativ o suta de studenti îi preda o mâna de cadre didactice. De la 122, cât era la început, numarul studentilor a crescut la 1.828 în 1970, o perioada dinamica, de relativa liberalizare, pentru a scadea la 300 în anul 1989. Dupa 1990, numarul studentilor  creste treptat, ajungându-se la un record de 2.850 în 2006. Dupa aceasta data, acesta scade, situându-se la ora actuala sub 2.000. Dinamica studentilor reflecta si la programele masterale trendurile momentului (începând din 1995), cu un numar modest, de câteva zeci, la început, ca în anul 2008 sa ajunga la maximum. În ce priveste cadrele didactice, de la o cifra care s-a situat constant în jurul valorii 50, cu un vârf spre sfârsitul anilor ’70 ai secolului trecut, când se ajunge la 80 de cadre didactice titulare si colaboratori, dupa 1990, marcând trendul ascendent, Facultatea înregistreaza, în anul 2008, 122 de cadre didactice titulare, ca, apoi, pâna în anul 2013, numarul sa scada usor, ajungând la 104.

 

Înca de la început, Facultatea s-a afirmat prin calitatea corpului sau profesoral, prin cursurile de referinta sustinute, prin calitatea volumelor publicate, prin crearea unui climat cultural aparte, care reflecta prezenta activa a corpului academic în viata comunitatii. Cei amintiti mai sus, carora li s-au adaugat personalitati din generatiile urmatoare, au devenit nume de marca în cercetarea româneasca, autori ai unor carti de referinta, initiatori si continuatori ai unor cercuri literare prestigioase, membri ai asociatiilor profesionale de renume, redactori în reviste de prestigiu, cu importante premii si distinctii la activ. Pentru ca mentionarea exhaustiva a tuturor acestor personalitati este imposibila, iar o selectie a lor ar fi nedreapta, ne vom limita la un singur, dar elocvent exemplu: o absolventa a Facultatii noastre de Litere este laureata a singurului Premiu Nobel pentru literatura din România: scriitoarea banateanca de limba germana Herta Müller.